- Meniu
Ce este inteligenta virtuala?
În informatică, inteligența artificială (IA) este inteligența expusă de mașini, spre deosebire de inteligența naturală, expusă de oameni și de unele animale. Informatica definește cercetarea IA ca studiu al „agenților inteligenți(d)”: orice dispozitiv care își percepe mediul și efectuează acțiuni care maximizează șansa de a-și atinge cu succes obiectivele. Mai exact, Kaplan și Haenlein definesc IA ca fiind „capacitatea unui sistem de a interpreta corect datele externe, de a învăța din astfel de date și de a folosi ceea ce a învățat pentru a-și atinge obiective și sarcini specifice printr-o adaptare flexibilă”. Termenul „inteligență artificială” este utilizat colocvial pentru a descrie mașinile care imită funcțiile „cognitive” pe care le asociază oamenii cu alte minți umane, cum ar fi „învățarea” și „rezolvarea problemelor”.
Întrucât mașinile devin din ce în ce mai capabile, sarcinile considerate a necesita „inteligență” sunt deseori eliminate din definiția IA, un fenomen cunoscut sub numele de efectul IA(d). O observație în teorema lui Tesler spune că „IA este ceea ce nu a fost încă făcut”. De exemplu, recunoașterea optică a caracterelor este adesea exclusă din domeniul AI, după ce a devenit o tehnologie de rutină.Capacitățile moderne ale mașinilor clasificate în general ca IA includ înțelegerea vorbirii umane(d), concurarea la cel mai înalt nivel a unor sisteme de jocuri de strategie (cum ar fi șah și go),autovehiculele autonome(d) și rutarea inteligentă în rețelele de distribuție a conținutului, și simulările militare(d).
Inteligența artificială (IA) este o ramură a informaticii cu ajutorul căreia se încearcă construirea de maşini inteligente şi modelarea inteligenţei umane.Învăţare maşină este o ramură din știința inteligenței artificiale care urmăreşte să le confere mașinilor capacitatea de a „învăța”. Acest lucru se realizează prin utilizarea unor algoritmi care identifică modele pe baza datelor primite, astfel încât maşinile să poată lua decizii şi să facă predicţii, adică să devină „inteligente”. În acest fel nu mai este necesar ca maşina să fie programată în mod specific pentru fiecare acțiune în parte.Învățarea profundă, pe de altă parte, este o ramură din știința învățare mașină care reprezintă cel mai avansat domeniu al inteligenţei artificiale. Ea are principalul obiectiv să le ofere maşinilor posibilitatea să înveţe şi să gândească cât mai asemănător oamenilor.
Multă lume a încercat să răspundă la întrebarea: ce este inteligenţa artificială? Dificultăţile găsirii unei definiţii pentru acest termen sunt (in principal) două: întîi, că nu se prea ştie ce este însăşi inteligenţa naturală; apoi, că cei ce încearcă sa formuleze o definiţie sunt complexaţi de realizările - departe de a justifica un nume aşa pompos - ale acestui domeniu al ştiinţei calculatoarelor. Aşa că ei se văd siliţi să definească mai degrabă ce ar trebui să fie inteligenţa artificială, decît ceea ce ea este efectiv in prezent.
Un mic istoric al acestei discipline s-ar putea să lumineze mai bine asupra naturii şi ţelurilor ei, decît încercarea (mai mult sau mai puţin şchioapă) de a o defini precis.
Articolul de faţă vorbeşte pe scurt despre cîteva din sistemele celebre, dar nici pe departe singurele, construite înlăuntrul inteligenţei artificiale.